Evaluare

Metodele tradiţionale de evaluare  sunt denumite atsfel datorită consacrării lor în timp ca fiind cele mai des utilizate. 

       Din aceasta categorie fac parte:

        probele orale;

        probele scrise;

        probele practice;

      Metodele complementare de evaluare, 
      observarea sistematică a activităţii şi a comportamentului elevilor;
      investigaţia;
      proiectul;
      portofoliul;
      autoevaluarea.
După modul în care se integrează în desfăşurarea procesului didactic, evaluarea poate fi de trei tipuri:

         1. evaluare iniţială : se realizează la începutul unui  nou ciclu de învăţare.

        2. evaluare formativă : însoţeşte întregul parcurs didactic, realizându-se prin verificări sistematice ale tuturor elevilor asupra întregii materii.
        3. evaluarea sumativă : se realizează, de obicei, la sfârşitul unei perioade mai lungi de instruire.
Paşii în elaborarea unui test de evaluare:
1.Proiectarea matricei de specificaţii; 
2.Stabilirea competenţelor specifice/subcompetenţelor care urmează să fie evaluate; 
3.Elaborarea obiectivelor de evaluare, derivate din subcompetenţele evaluate; 
4.Alegerea tipului de itemi şi construirea itemelor; 
5.Elaborarea baremului de corectare; Elaborarea schemei de notare.

•Teoria şi practica evaluării evidenţiază mai multe criterii pe baza cărora pot fi

clasificaţi itemii. Unul din criteriile cel mai des utilizate este acela al gradului de

obiectivitate oferit în corectare. În funcţie de acest criteriu, itemii pot fi clasificaţi în

trei mari categorii :

-itemi obiectivi;
-itemi semiobiectivi;
-itemi subiectivi (cu răspuns direct ).

Itemii obiectivi asigură un grad de obiectivitate ridicat în măsurarea rezultatelor şcolare şi testează un număr mare de elemente de conţinut într-un interval de timp relativ scurt. Răspunsul aşteptat este bine determinat, ca şi modalitatea de notare a acestuia.

Itemii semiobiectivi permit ca răspunsul aşteptat să nu fie totdeauna unic determinat, modalitatea de corectare şi notare inducând uneori mici diferenţe de la un corector la altul. Aceştia testează o gamă mai variată de capacităţi intelectuale, oferind în acelaşi timp posibilitatea de a utiliza şi materiale auxiliare în rezolvarea sarcinilor de lucru propuse.

Itemii subiectivi(cu răspuns deschis) solicită un răspuns amplu, permiţând valorificarea capităţilor creative ale elevilor. Aceştia sunt relativ uşor de construit, principala problemă constituid-o modul de elaborare a schemei de notare astfel încât să se poată obţine unitate şi uniformitate la nivelul corectării